Apr 13, 2011

Posted by Sagetator in Horoscop Saptamanal | 2 Comments

Saptamana 10-16 Aprilie 2011

Saptamana 10-16 Aprilie 2011

În mod normal, să fii Săgetător într-un astfel de context astral e frumos, ba chiar ar putea să stârnească invidia. Cine ştie astrologie ar trebui să intuiască următorul fapt. Săgetătorii se simt bine, sunt fericiţi, nu sunt singuri, iubesc sau, şi mai grav, sunt iubiţi de mai multe persoane. Se risipesc în tot felul de stări, trăiri, senzaţii, provocări şi satisfacţii, mai mult sau mai puţin epidermice, mai mult sau mai puţin culinare, mai mult sau mai puţin senzuale ori sexuale sau artistice.

În sfârşit, mai există şi varianta Săgetătorilor care beneficiază de toate aceste senzaţii, de toate aceste trăiri, de toate aceste delicii şi sunt nişte răsfăţaţi ai sorţii. Bărbaţii sunt aventuroşi, cuceritori, fermecători, nu depun mare efort să lase în urma lor tot felul de victime. Cucerirea este lesnicioasă şi de aceea nu au nicio satisfacţie şi trec în pas grăbit la următoarea şi următoarea experienţă.

De aceea se adună atât de multe persoane în jurul lor cu inima sfâşiată, care îşi cer dreptul la parteneriat. Din stânga, din dreapta, de sus, de jos, din toate părţile se aud dorinţe, pretenţii, rugăminţi, oftaturi, suspine, care mai de care mai ademenitoare. Dar ei traversează acest sector locuit de nimfe şi sirene cu destul de multă indiferenţă. Îi flatează, le place, îi amuză, îi distrează, cam atât. E greu să fii Săgetător şi este şi mai greu, infinit mai greu, să te stabileşti la o persoană. Păi de ce să te fixezi, de ce să te baţi în cuie pentru cutare sau cutare, când oferta e atât de mare, când sirenele sunt atât de multe, când nimfele cântă atât de frumos, când viaţa e atât de plină de surprize şi de inedit.

De ce să te blochezi, de ce să te banalizezi şi de ce să-ţi consumi timpul cu o singură experienţă, când poţi să ţi-o consumi cu toate experienţele. Este un fel de sportiv de a trăi întâlnirea cu dragostea, de a întâlni o persoană iubită. Este un fel destul de detaşat, uneori vag ireponsabi de a privi chiar şi sentimentele pe care le-au provocat în jur. Nu au prea multă milă faţă de cei care-i plâng, care se simt părăsiţi, dispreţuiţi sau ignoraţi. Nu sunt nici impresionaţi, nu se simt vinovaţi, nu se simt nici obligaţi şi merg mai departe. Să nu uităm că Săgetătorul este un semn jumătate om, jumătate cal, este semnul aventurii pure, este semnul care îi deranjează pe foarte mulţi nativi pentru că o iau ca pe o jignire personală al unei instinctualităţi, în cărţile de astrologie se vorbeşte chiar de instincte animalice, „Vai ce urât! Ăia nu suntem noi. Jos cu acea carte”. Păi, asta e.

Fiecare zodie are partea de defecte şi de, eu ştiu, scăderi, minusuri sau pericole, ori riscul de a nu fii tocmai unui canon antic. Nu-i cartea vinovată, nici autorul, nu-i nici chiar Săgetătorul vinovat, e o realitate. Din când în când astrele, în felul lor special de a acţiona, scot la iveală când cei mai buni, când cei mai rău. Acum nu scot, neapărat, ceea ce e mai rău dinspre săgetători, scot însă lucrurile epidermice, lucrurile care ţin de senzaţia pură, de satisfacţia imediată, de împlinirea senzorială necondiţionată. Nu-i nimic rău. Omul trebuie să-şi trăiască instinctele, le coordonează cât poate, dar nici nu le poate inhiba la nesfârşit întreaga existenţă.

Aşadar, până la urmă, ce să facem noi pe filozofii şi pe pedagogii rigizi. Ştiţi ce? Doamnelor şi domnilor care v-aţi născut în semnul Săgetătorui, ia daţi-vă frâu liber sentimentelor şi dorinţelor, şi chefurilor şi poftelor. Să vedem ce o să iasă. Prea rău, vă asigur eu, nu o să iasă.

Leave a Reply